Să înțelegem obturatorul și viteza acestuia

November 18, 2017 Enjoy Photography 2 comments
Imagine cu titlu de prezentare

Salutare!

Astăzi, îți voi vorbi despre obturatorul unei camere foto și viteza acestuia: ce este acesta și cum iți influențează arta fotografică.

CE REPREZINTĂ OBTURATORUL?

Obturatorul unei camere este o parte mecanică a camerei foto care dictează numărul de fracțiuni de secundă, secunde sau minute care va permite luminii să pătrundă pe senzor ca să realizeze fotografia dorită de tine. Putem spune că obturatorul acționează precum o cortină, care atunci când se ridică, lasă lumina să treacă, iar când „cortina” se lasă, blochează lumina urmând procesarea efectivă a imaginii captate. Ca să poți ridica și lăsa „cortina” jos, este necesar să apeși butonul de declanșare al camerei, iar timpul de la ridicarea „cortinei” până la lăsarea ei jos, poartă denumirea de timp de expunere sau viteza obturatorului (cunoscută mai des sub denumirea de „viteză de declanșare” <in engleză: shutter speed>).

Imagine cu titlu de prezentare

CUM INFLUENȚEAZĂ VITEZA OBTURATORULUI (TIMPUL DE EXPUNERE) FOTOGRAFIILE TALE?

Așa cum spuneam mai sus, viteza obturatorului este definită de perioada de timp în care obturatorul stă deschis pentru a permite luminii să ajungă pe senzorul camerei. Dacă viteza obturatorului este rapidă (timp de expunere scurt), contribuie la „înghețarea acțiunii” (a tuturor elementelor din imagine). Dacă în schimb, viteza este mai mică (timp de expunere lung), aceasta contribuie la o neclaritate a elementelor din imagine creând un efect de mișcare, denumit „motion blur”.  Acest efect de „motion blur” este întâlnit adesea în fotografiile de peisaj care au ca element vedetă râuri sau cascade (unde apa va apărea blurată <în mișcare>, iar restul elementelor din cadru, clare). De asemenea, el se întâlnește și în fotografiile cu mașini sau motociclete și au scop ilustrarea unui sentiment de viteză prin neclaritatea intenționată a roților aflate în mișcare.

Încă un lucru necesar de știut, este faptul că o viteză mică a obturatorului (adică un timp lung de expunere) este folosită și la fotografia de seară / noapte sau în situații în care lumina ambientală este mai slabă, dar nu pt acel efect de mișcare ci pentru a obține imagini corect expuse și clare fără a fi nevoit/ă să ridici valoarea ISO (despre care voi vorbi în lecția viitoare), întrucât un ISO mare contribuie la imagini zgomotoase (granulate). Ca să eviți această granulație în imagine, atunci vei folosi un trepied (sau o altă modalitate de stabilizare a camerei) un ISO mic și un timp lung de expunere (setat în funcție de calitatea luminii ambientale).

Imagine cu titlu de prezentare

CUM SE MĂSOARĂ TIMPUL DE EXPUNERE?

Timpul de expunere se măsoară în fracțiuni de secundă atunci când viteza obturatorului este mai mică de 1 secundă (ex: 1/4, 1/250, 1/4000) și secunde (1, 15, 30). Pe majoritatea DSLR-urilor, timpul de expunere nu depășește 30 de secunde decât dacă se folosește o telecomandă special dedicată pentru așa ceva. Iar la camerele mirrorless (la unele dintre ele) am observat că timpul maxim de expunere poate ajunge și la 60 secunde, direct din camera. De obicei timpul minim de expunere pe DSLR-uri este 1/4000 sec, deși există și camere mai rapide care permit o viteză de 1/8000 sec.

Cum folosești timpii de expunere?

Timpii scurți de expunere, de obicei mai scurți de 1/250 sec, se folosesc, în general, în fotografia de zi cu zi, precum cea de peisaj, arhitecturală etc. (când lumina ambientală este propice și / sau puternică), iar de obicei se folosesc timpi mai scurți de 1/1000 sec. când vrei să „îngheți” mișcarea unei păsări, a unui animal sau a oricărui alt element din imagine. 

Ca să înțelegi mai bine despre ce vorbesc, privește, te rog, la exemplele de mai jos:

EXEMPLE DE IMAGINI CU TIMPI SCURTI DE EXPUNERE:

Setări: ISO 400, f/4, 1/100 sec.Timpul de 1/100 secunde a fost folosit pentru a îngheța mișcarea felinei în cadru.
Setări: ISO 200, f/7.1, 1/800 sec.Timpul de 1/800 secunde a fost folosit pentru a îngheța mișcarea avionului în cadru, iar diafragma f/7.1 a fost aleasă pentru a surprinde toate elementele imaginii în focus.
Setări: ISO 250, f/7.1, 1/250 sec. Cadrul a fost tras din mână cu ajutorul unui teleobiectiv la o distanță focală de 200 mm, iar pentru a „îngheța” luna în cadru, am folosit un timp de expunere scurt de 1/250 secunde.
Setări: ISO 800, f/6.3, 1/4000 sec. – Timpul de 1/4000 secunde, alături de f-stopul f/6.3, au fost folosite pentru a îngheța mișcările tuturor elementelor din cadru.

EXEMPLE DE IMAGINI CU TIMPI LUNGI DE EXPUNERE:

Setări: ISO 200, f/9, 13 sec.Pentru realizarea acestui cadru am folosit un obiectiv grandangular de 24 mm alături de un filtru ND variabil (*ND=densitate neutră) și un timp lung de expunere de 13 secunde. De ce? Pentru a surprinde fluiditatea apelor repezi din cadru. De această dată nu mă mai interesa să „îngheț” acțiunea în cadru, ci să o „fluidizez”, iar aici a intervenit filtrul ND (ca să limiteze cantitatea de lumină care ajunge la senzor și să îmi permită folosirea unor timpi lungi de expunere). Fără filtrul anterior menționat, dar păstrând același timp de expunere, în locul acestei imagini aș fi obținut o imagine arsă (supraexpusă). Și, da! O să te învăț despre filtre într-o lecție viitoare.
Setări: ISO 100, f/11, 15 sec. – Setările folosite aici au contribuit la o imagine corect expusă, timpul de 15 secunde fiind necesar pentru a surprinde fluiditatea fântânii arteziene în cadru cât și pentru menținerea unui zgomot redus al imaginii prin păstrarea valorii ISO la valoarea 100. (Despre valoarea ISO îți voi scrie în următoarea lecție.)
Setări: ISO 100, f/11, 8 sec. – Cu siguranță ai mai văzut astfel de imagini și te întrebai cum sunt realizate. Ei bine, aceste cadre sunt realizate prin montarea camerei pe un trepied și folosind timp mai lungi de expunere. În exemplul de aici, timpul de expunere este de 8 secunde.
Setări: ISO 100, f/11, 13 sec.Această imagine având drept vedetă filamentul unui bec, a fost realizată cu ajutorul unor tuburi macro. Acestea sunt niște tuburi asemănătoare cu obiectivele foto ca aspect, doar că nu au pic de sticlă în ele și au rolul de a te aduce cât mai aproape de subiecul ce dorești să-l fotografiezi; în cazul meu, subiectul fiind filamentul becului. Întrucât folosirea acestor extensii macro te ajută să fotografiezi subiecte de mici dimensiuni, factorul principal de luat în considerare este lumina: ai nevoie de surse de lumină puternice pentru astfel de cadre sau / și de timpi de expunere mai lungi. În cazul de față, lumina ambientală provenea doar de la desktopul computerului meu și astfel, pentru o expunere corectă, am avut nevoie de acest timp de expunere mai lung: de 13 secunde.
Setări: ISO 200, f/9, 13 sec.Timpii lungi de expunere nu se folosesc doar în cazurile mai sus menționate, ci se pot folosi și pentru cadre creative, în care nu vrei neapărat să ai toate elementele în focus, dar în care vrei să pui în evidență creativitatea, emoțiile exprimate în fotografie printr-o manieră aparte, unică, inedită. Dă frâu liber creativității și experimentează cât mai mult. Nu există limite în fotografie din punctul meu de vedere.

Cam atât pentru lecția de astăzi. Mulțumesc pentru timpul tău.

Nu uita de like și share dacă ai găsit util acest articol. Mă va ajuta în demersul meu și îmi va aduce o mare bucurie.

Pe data viitoare!

The end.


PS: Alătură-te și tu comunității ENJOY PHOTOGRAPHY printr-un simplu LIKE pe pagina oficială de FACEBOOK, chiar  aici!


Apropo, dacă te abonezi și la newsletter: primești un e-book gratuit și rămâi la curent cu noutățile de pe site.

MĂ ABONEZ!

Tags: , , , , , , , , , , ,

2 Comments on “Să înțelegem obturatorul și viteza acestuia

  1. ” Setări: ISO 250, f/7.1, 1/250 sec. – Cadrul a fost tras din mână cu ajutorul unui teleobiectiv la o distanță focală de 200 mm, iar pentru a „îngheța” luna în cadru, am folosit un timp de expunere scurt de 1/250 secunde. ” Daca in acest caz foloseai un timp de expunere mai mare, luna iesea ma luminoasa, sa zicem?

    1. Din nou, știu că răspunsul vine foarte, foarte, foarteeeeeeeee târziu. 🙁
      Repet: nu știu de ce nu am primit înștiințare că am comentariu. Îmi cer scuze.
      Răspuns: Dacă aș fi păstrat aceeași valoare ISO și aceeași apertură, da, luna ar fi ieșit mai luminoasă sau arsă (adică albă), depinde de viteza de declanșare aleasă. De asemenea, dacă viteza de declanșare ar fi fost foare mică, (exemplu: 60 secunde) Luna ar fi ieșit în mișcare. Luna se mișcă repede pe cer, și dacă expunerea este mare, nu va ieși clară. Ca și în Astrofotografie, există câteva reguli ce sunt necesare a fi respectate pentru ca stelele să nu iasă mișcate. Acest lucru este valabil și când fotografiem Luna. Despre asta și despre astrofotografie, am să vorbesc la un moment dat in Modulul 3 din curs. Rămâi pe aproape. 🙂

Leave a Reply